INDUSTRIA MIERII DE ALBINE

 Compoziţia chimică a mierii

Mierea conţine apă, substanţe zaharoase şi substanţe nezaharoase, apoi enzime, vitamine sau provitamine, săruri minerale, acizi organici şi substanţe proteice.

  Apa. În mod obişnuit, apa este cuprinsă în miere între 17-18%. O cantitate de apă ce depăşeşte 20% favorizează degradarea mierii. Mierea are însuşiri higroscopice şi, de aceea, nu trebuie ţinută în spaţii umede.

            Substanţele zaharoase. Dintre substanţele zaharoase, glucoza şi fructoza sunt cele mai importante. Ele se găsesc în proporţie de 70-80% în mierea de nectar şi 60-70% în cea de mană. Glucoza este solubilă în apă şi cristalizează destul de uşor. Fructoza este mai dulce decât glucoza, uşor solubilă în apă şi cristalizează foarte greu şi incomplet.Glucoza şi fructoza din miere alcătuiesc ceea ce se numeşte “ zahărul invertit “. Ele se obţin din nectar, unde se găsesc sub formă liberă, sau din zaharoză sub influenţa enzimelor.

Mierea falsificată cu zaharoză sau cu zahăr invertit artificial conţine cantităţi mari de zaharoză, deoarece transformarea ei este incompletă.

Substanţe nezaharoase. Dintre aceste substante, cu rol enzimatic, în miere se gãsesc: invertaza, cu rol de scindare a zaharozei în glucoză şi fructoză; amilaza pe baza căreia se apreciazã dacă mierea este naturală, degradată sau falsificatã.

            Săruri minerale. Acestea reprezintă la mierea de flori până la 0,35%, iar la cea de mană până la maximum 0,85%.

             Controlul sanitar veterinar al mierii

Acesta are în vedere următoarele obiective :

-          aprecierea calităţii şi purităţii mierei de albine;

-          aprecierea stărilor de degradare sau alterare ;

-          depistarea falsificărilor.

În acest scop se execută un examen de laborator organoleptic, microscopic şi fizico-chimic şi, de la caz la caz, microbiologic.

Examenul organoleptic. Se referă la următoarele criterii de apreciere: culoarea, consistenţa, aroma şi gustul, precum şi gradul de impurificare.

Examenul fizico-chimic. Va avea în vedere următoarele:

-          stabilirea valorilor componentelor sau constantelor fizico-chimice;

-          determinarea unor produşi rezultaţi din degradarea componentelor normale (hidroximetil-furfurolul, aciditatea, alcoolul);

-          depistarea falsificărilor: substanţe folosite pentru mascarea unor defecte (neutralizante), produşi utilizaţi pentru prevenirea sau limitarea fermentării (conservanţi);

-          determinarea agenţilor de falsificare propiu-zisă: pentru corectarea gustului (zahăr invertit artificial, glucoză industrială, melasă), pentru corectarea consistenţei (amidon, gelatină etc.), pentru corectarea culorii (culori de anilină, caramel etc.).

O influenţă hotărâtoare asupra menţinerii calităţii mierii o au condiţiile în care este pastrată. Temperatura cea mai adecvată pentru păstarea mierii este de 5-10⁰C, într-o încăpere uscată şi aerisită. Încălzirea mierii până la 37⁰C duce la pierderea substanţelor volatile antimicrobiene. La 50⁰C se distruge invertaza, iar până la 50⁰C se distruge şi amilaza. Supusă luminii solare, mierea îşi reduce şi însuşirile terapeutice. De aceea, cele mai adecvate pentru păstrarea mierii sunt vasele de sticlă închisă la culoare şi cele din material plastic.