Principalii indici calitativi ai preparatelor din lapte si carne

TERMINOLOGIE

Calitatea - este un concept care se utilizează în toate domeniile vieții economice și sociale, însă care prezintă caracter subiectiv și care are semnificații particulare pentru domenii sectoare, funcțiuni sau obiecte specifice. Calitatea este un termen general, aplicabil la cele mai diferite trăsături sau caracteristici, fie individuale, fie generice și a fost definită în diferite moduri de către diverși experți sau consultanți în calitate, care îi atribuie deci acestui termen semnificații diferite. Definiția calității ca fiind "conformitatea cu cerințele (sau cu specificațiile)" este cea mai obișnuită definiție utilizată de compartimentele organizației cele mai apropiate de producerea fizică a bunurilor sau de livrarea serviciilor.
Referitor la definiția calității din standardul SR ISO 8402 este util de menționat că termenul "calitate" nu ar trebui utilizat în interpretarea greșită de "grad de excelență", într-un sens comparativ sau pentru evaluări în sens cantitativ, deoarece aceste semnificații satisfac numai o parte a definiției. Pe de altă parte, "gradul de excelență" este o definiție vagă, deoarece excelența este alt termen dificil de definit. "Necesitățile" invocate în definiția standardizată a calității sunt exprimate prin caracteristici cu criterii specificate care pot include aspecte privind performanțele, aptitudinea de utilizare,dependabilitatea, securitatea nucleară, protecția mediului, considerente economice și estetice.

Calitatea unui produs reprezintă ansamblul de caracteristici ale produsului care îi conferă acestuia capabilitatea de a satisface cerințe și dorințe ale clienților. Pe baza acestei definiții, un produs va fi "de calitate" în măsura în care ansamblul de caracteristici va satisface cerințele clienților (sau ale consumatorilor, ale pieței); în alți termeni, satisfacția clienților este o măsură a calității produselor.

Calitatea superioară a produselor sau serviciilor oferite de firme constituie criterii de bază pentru obținerea satisfacției clienților și profitabilității firmelor. Un nivel ridicat de calitate va determina o satisfacție mai deplină a clientului, permițând deseori reducerea costurilor, creșterea profitabilității și asigurarea competitivității produselor/serviciilor pe piață.

Managementul calității reprezintă ansamblul activităților funcției generale de management care determină politica în domeniul calității, obiectivele și responsabilitățile și care le implementează în cadrul sistemului calității prin mijloace cum ar fi planificarea calității, controlul calității, asigurarea calității și îmbunătățirea calității (cf. SR ISO 8402:1995). Pe scurt, managementul calității include toate activitățile pe care organizațiile le implementează pentru a conduce, a controla și a coordona calitatea.
Managementul calității reprezintă responsabilitatea tuturor nivelurilor de management, însă rolul de coordonare revine managementului de la nivelul cel mai înalt al organizației. Managementul de la nivelul cel mai înalt elaborează politica în domeniul calității, care cuprinde obiectivele și orientările generale ale organizației, referitoare la calitate. Obiectivele calității sunt implementate în cadrul unui sistem de management al calității.

Laptele - este un lichid nutrient produs de glandele mamare ale mamiferelor femele. Este sursa principală de nutriție a nou-născuților, înainte de fi capabili sa digere si alte mâncăruri. Poate însemna și sucul alb al nucilor de cocos.

Proteinele - sunt substanțe organice macromoleculare formate din lanțuri simple sau complexe de aminoacizi; ele sunt prezente în celulele tuturor organismelor vii în proporție de peste 50% din greutatea uscată. Toate proteinele sunt polimeri ai aminoacizilor, în care secvența acestora este codificată de către o genă. Fiecare proteină are secvența ei unică de aminoacizi, determinată de secvența nucleotidică a genei.

Lipidele - sunt substanțele organice grase, insolubile în apă, dar solubile în majoritatea substanțelor organice, ce conțin grupa hidrocarbon. Acestea joacă un rol important în viața materiei vii.

Zaharidele - cunoscute și sub denumirea de glucide sunt substanțe organice, cu funcțiune mixtă ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice cât și grupări hidroxilice.

Produse lactate acide – se obtin prin fermentarea lactozei din lapte cu ajutorul unor bacterii lactice, sau cu ajutorul unor specii de drojdii cand se realizeaza o fermentatie lactica si alcoolica.
Grăsimile sunt amestecuri complexe naturale, formate în principal din esteri ai glicerinei cu acizii grași, numiți gliceride.
Carnea - in general este constituită din musculatura scheletului animalelor cu porțiuni de țesut conjunctiv și adipos (gras). În cadrul acestui termen nu sunt incluse măruntaiele, părțile cornoase (copite, păr, pene), țesuturile cartilaginoase și osoase. După normele de igienă sanitar-veterinare carnea trebuie să fi controlată înainte de consum de o persoană calificată. După timpul de intrare în consum carnea poate să fie carne proaspătă sau carne conservată. Conservarea poate fi realizată prin temperatură ridicată (fierbere sau prăjire), sau prin sărare, uscare și afumare. Carnea este diferită și după proveniența sa, după specia de animal din care se obține după sacrificare.
Semipreparat - produs culinar în parte pregătit, care urmează să fie preparat în continuare acasă.
Medicina veterinară este știința care se ocupă cu cercetarea și vindecarea bolilor animalelor, cu protecția și îngrijirea corespunzătoare a lor, de asemenea și cu controlul alimentelor de origine animală.









LAPTELE SI PRODUSELE LACTATE

Compozitia si proprietatile laptelui
Laptele este un lichid de culoare alb-galbuie secretat de glanda mamara a mamiferelor. Laptele reprezinta un sistem complex, o emulsie de tipul ulei/apa. Faza grasa contine lipide si acizi grasi precum si vitamine liposolubile. Faza apoasa contine apa si compusi solubili in apa: substante sub forma coloidala (proteine) sau sub forma dizolvata (lactoza, saruri minerale, vitamine hidrosolubile). Datorita compozitiei chimice complexe si echilibrate, laptele este considerat cel mai complex aliment.
Laptele de consum contine apa in procent de 80-90%, acesta fiind diferit in functie de animalul de la care provine.
Laptele de consum este un lapte supus unor tratamente prealabile. Este un lapte normalizat si in acest caz are un continut de grasime de 3,5; 3 si 2% grasime sau poate fi lapte degresat cu maxim 0,1% grasime. Laptele din comert este pasteurizat sau sterilizat. Pasteurizarea laptelui trebuie sa asigure distrugerea germenilor patogeni in totalitate si a microflorei banale aproape in totalitate.

Produse lactate acide
Acest tip de produse sunt obtinute prin fermentarea laptelui cu bacterii lactice din genurile Lactobacillus si Streptococcus. Aceste produse cuprind grupa produselor obtinute doar prin fermentatie lactica cum sunt iaurtul, laptele batut, sana precum si produse obtinute prin fermentatie mixta lactica si alcoolica (chefir, lapte acidofil cu drojdii). Produsele obtinute pe calea fermentatiei lactice sunt caracterizate prin coagul dens, fara bule de gaze si cu gust acid datorat acidului lactic, spre deosebire de a doua grupa de produse care au un coagul strabatut de bule minuscule de CO2, cu gust acid usor astringent datorita acumularii de acid lactic, alcool etilic si CO2.
Produsele lactate acide au o valoare nutritiva ridicata datorata bacteriilor lactice vii si substantelor produse de acestea. Ajunse in intestin, aceste bacterii conduc la o imbunatatire a microflorei intestinale prin inhibarea bacteriilor nedorite si a celor patogene.

Produse probiotice
Termenul de probiotic inseamna o cultura selectionata de bacterii sau un produs alimentar ce contine aceste bacterii, de regula bacterii lactice din care fac parte de obicei bifidobacteriile. Consumul de probiotice are efecte benefice asupra organismului uman datorita prezentei acestor bacterii care adera si se multiplica pe suprafata epiteliului intestinal, unde inhiba dezvoltarea patogenilor, produc unele substante ca enzime, vitamine, bacteriocine (substante cu actiune antibiotica) si determina o imbunatatire a productiei sistemului imunitar.
Alte tipuri de produse lactate sunt laptele concentrat, laptele praf, zerul praf si concentratul proteic din zer, produsele lactate maternizate.

Controlul laptelui
Controlul sanitar veterinar al laptelui se face la locul de productie, in unitatile de colectare, de prelucrare industriala si in unitatile de desfacere.
Controlul laptelui in unitatile de colectare are in vedere recoltarea probelor prin sondaj de la diferiti furnizori. In unitatile de prelucrare industriala se recolteaza probe la receptie, pe etapele fluxului tehnologic si din produsele finite. In unitatile de desfacere (debitare), recoltarea probelor se face pe loturi, prin lot intelegandu-se cantitatea de maximum 15 000 litri de lapte de aceeasi categorie, de acelasi tip si continut in grasime, livrat in acelasi tip de ambalaj.
Probele astfel recoltate trebuie sa ajunga la laborator in maximum 4 ore de la recoltare, transportul efectuandu-se in conditii de refrigerare (de la 0 la 5 ºC).

Aprecierea integritatii laptelui
Pentru aprecierea calitatii laptelui se fac diferite examene printre care si examenul organoleptic. Acesta se refera la aprecierea culorii, opacitatii, omogenitatii, mirosului si gustului. Examinarea acestor insusiri se va executa intr-o incapere luminoasa, curata, lipsita de mirosuri, cu temperatura de 16-20 ºC, de preferat la lumina naturala.
Controlul laptelui
Controlul sanitar veterinar al laptelui se face la locul de productie, in unitatile de colectare, de prelucrare industriala si in unitatile de desfacere.
Controlul laptelui in unitatile de colectare are in vedere recoltarea probelor prin sondaj de la diferiti furnizori. In unitatile de prelucrare industriala se recolteaza probe la receptie, pe etapele fluxului tehnologic si din produsele finite. In unitatile de desfacere (debitare), recoltarea probelor se face pe loturi, prin lot intelegandu-se cantitatea de maximum 15 000 litri de lapte de aceeasi categorie, de acelasi tip si continut in grasime, livrat in acelasi tip de ambalaj.
Probele astfel recoltate trebuie sa ajunga la laborator in maximum 4 ore de la recoltare, transportul efectuandu-se in conditii de refrigerare (de la 0 la 5 ºC).

Aprecierea integritatii laptelui
Pentru aprecierea calitatii laptelui se fac diferite examene printre care si examenul organoleptic. Acesta se refera la aprecierea culorii, opacitatii, omogenitatii, mirosului si gustului. Examinarea acestor insusiri se va executa intr-o incapere luminoasa, curata, lipsita de mirosuri, cu temperatura de 16-20 ºC, de preferat la lumina naturala.
Untul este produsul obtinut prin baterea smantanii din lapte si contine grasime, apa si substanta uscata negrasa, fiind o emulsie de tipul apa/ulei. Untul contine 80% grasime, 16% apa, maximum 2% substanta uscata negrasa. Pot fi adaugati in unt unii aditivi alimentari din grupa colorantilor sau antioxidantilor.
Branzeturile sunt produse fermentate sau nefermentate ce contin in principal cazeina care formeaza matricea proteica in care este inglobata grasime, lactoza, saruri minerale, vitamine. Sunt cunoscute multe tipuri de branzeturi care se deosebesc intre ele prin materia prima folosita si prin procesul tehnologic care determina caracteristicile acestora.
Branzeturile sunt clasificate dupa felul laptelui din care sunt obtinute (lapte de vaca, oaie, bivolita, capra), dupa continutul in grasime (slabe, semigrase, grase, foarte grase), dupa consistenta (moi, semitari, tari) si dupa procesul de fabricatie (proaspete, maturate, in saramura –telemea, cu pasta oparita – cascaval, topite, framantate).

Concluzii
Numeroase cercetari au stabilit cu certitudine ca laptele este dotat natural cu calitati exceptionale, care-i permit sa fie transformat in nenumarate produse cu o importanta valoare adaugata.
Din punct de vedere nutritional, laptele este apreciat ca o excelenta sursa de calciu, dar si de proteine de inalta calitate si vitamine hidrosolubile si liposolubile. Insa, laptele nu este doar o sursa de nutrienti ci si produsul care furnizeaza organismului un larg spectru de componente bioactive, cu multiple activitati fiziologice in tractul gastrointestinal. Aceste activitati au drept consecinta imbunatatirea absorbtiei nutrientilor, inhibarea unor enzime, modularea sistemului imunitar si apararea imbotriva bacteriilor patogene. Proteinele laptelui care faciliteaza absorbtia nutrientilor esentiali sunt cazeinele ά – si β -, lactoferine, proteina care leaga vitamina B12 (haptocarina) si proteine care fixeaza folatul. Prin formarea fosfopeptidelor din digestia cazeinei se imbunatateste utilizarea calciului.
Lactoferina, haptocorina si proteina care leaga folatul asigura furnizarea fierului, vitaminei B12 si a folatului catre organism, prin interactiuni cu structuri specifice sau receptori din mucoasa intestinala microvilara. De asemenea, proteinele bioactive din lapte pot inhiba cresterea bacteriilor prin retinerea unor nutrienti esentiali pentru multiplicarea lor. Altele, au activitate bactericida distrugand celula bacteriilor patogene (lizozimul, lactoferina).
Alt mecanism prin care proteinele laptelui blocheaza dezvoltarea unor microorganisme in intestin este utilizarea unor oligozaharide ca parte a glicoproteinelor. Structura acestor oligozaharide este asemanatoare cu a mucoasei intestinale actionand in consecinta ca o “capcana” solubila si prevenind astfel, adeziunea si invazia bacteriilor patogene. Glicomacropeptidele (GMP) care se formeaza la coagularea enzimatica a laptelui si trec in zer, contin astfel de structuri si pot contribui la protectia impotriva infectiilor.

CARNE SI PREPARATE DIN CARNE

Prin carne se intelege musculatura striata cu toate tesuturile cu care vine in contact: tesuturi conjunctive, nervi, vase de sange si ganglioni limfatici.

Controlul sanitar veterinar al carnii. Recoltarea probelor
Pentru examenul de laborator, probele se pot recolta direct in intreprinderile producatoare, depozite, mijloace de transport, reteaua de desfacere, iar in cazuri speciale, chiar la domiciliul cumparatorului sau producatorului. Acestea trebuie sa oglindeasca cat mai fidel lotul din care provin. Probele se recolteaza de catre medicul veterinar care are in raza sa de activitate obiective supuse controlului pe baza unei note de insotire. Dupa recoltare, fiecare proba se individualizeaza prin etichetare corecta, dupa care se ambaleaza individual si se sigileaza. Probele astfel pregatite, se vor transporta la laborator, cat mai repede posibil, in conditii care sa asigure o buna protectie, in asa fel incat sa nu se produca modificarea insusirilor avute in momentul recoltarii.
Aprecierea prospetimii carnii. Examenul organoleptic
Principalii indicatori organoleptici urmariti la acest examen sunt: aspectul exterior, culoarea, consistenta, mirosul, aspectul grasimii, aspectul maduvei osoase, aspectul tendoanelor si suprafetelor articulare, aspectul bulionului obtinut prin fierbere. Din punct de vedere al starii termice, se intalneste: carne calda, carne zvantata, carne refrigerata si carne congelata. Avandu-se in vedere starea de prospetime, carnurile se impart in: proaspete, relativ proaspete si alterate.
Aprecierea salubritatii carnii
In general, salubritatea unui aliment este conferita de lipsa unor agenti microbieni si a toxinelor acestora, la care se adauga o gama variata de alte substante ce pot polua in anumite conditii produsele de origine animala.
Examenul bacteriologic
Examenul bacteriologic efectuat produselor de origine animala se face cu scopul de a stabili prezenta sau absenta unor microorganisme, cat si a toxinelor acestora care pot produce stari morbide consumatorilor, sau pot influenta capacitatea de conservare a acestor produse. Oportunitatea acestui examen este legata de orice situatie cand in urma examenului organoleptic nu se poate aprecia salubritatea.

Evidentierea bacteriilor din genul Salmonella
Din punct de vedere al frecventei, dar si al implicatiilor igienico-sanitare, toxiinfectiile alimentare produse de salmonele in majoritatea tarilor, ocupa primul loc. Acestea apar frecvent in anotimpurile calde (mai-octombrie), atunci cand exista mai multi purtatori umani si animali, temperatura fiind un factor favorabil pentru dezvoltarea si multiplicarea germenilor. Sunt mai multe modalitati prin care salmonelele ajung in carne, cele mai frecvente fiind urmatoarele:
- stresul suferit de animale datorita transportului pe distante mari, in conditii si mijloace necorespunzatoare si pe timp nefavorabil;
- stabulatia prelungita in unitatile de taiere, fara a fi respectate regimul de odihna si dieta antemortem;
- folosirea unor metode brutale de asomare;
- derularea in conditii improprii a unor operatiuni tehnologice cum sunt jupuirea si eviscerarea cand pot sa apara contaminari incrucisate prin folosirea ustensilelor contaminate de la animale bolnave la cele sanatoase, sau in situatia cand carnea este atinsa de piele, par, continut al tubului digestiv, suprafete de lucru si apa de spalare insuficient decontaminata;
- prin mainile si echipamentul de protectie al personalului purtator;
- in procesul de manipulare, transport si depozitare.

Controlul sanitar veterinar al preparatelor din carne
Preparatele din carne sunt produse alimentare direct consumabile, obtinute prin prelucrarea carnii. In aceasta categorie sunt cuprinse si cateva sortimente care, inainte de a fi consumate, trebuie supuse unei pregatiri culinare sumare (frigere, prajire, fierbere), ca de exemplu carnatii, pastrama de oaie, crenvursti. Nu sunt incluse produsele destinate exclusiv prelucrarii in mancaruri gatite (de exemplu ciolane de porc afumate, oase afumate). Preparatele din carne asigura satisfacerea mai multor cerinte ale alimentatiei moderne, cum ar fi:
- obtinerea unei game largi de sortimente;
- valorificarea superioara a carnii;
- imbunatatirea valorii alimentare a carnii;
- marirea capacitatii de conservare a carnii;
- transformarea carnii in produse direct consumabile.

Examenul organoleptic
Caracterele organoleptice ale preparatelor proaspete – fara membrana
- aspect exterior: bucati intregi, fasonate, cu suprafata curata, fara impuritati sau insule de mucegai, fara larve sau galerii de insecte;
- aspect pe sectiune: uniform, compact;
- consistenta: ferma, uniforma in toata masa, la masticatie frageda, suculenta, specifica sortimentului;
- culoarea: uniforma, specifica sortimentului si procesului tehnologic, atat la suprafata cat si pe sectiune;
- miros si gust: specifice sortimentului, placute, potrivit de sarat si condimentat, fara gust si miros modificat sau de alta natura.
Caracterele organoleptice ale preparatelor proaspete – in membrana
- aspectul exterior: bucati intregi cu suprafata curata, fara impuritati sau insule de mucegai (exceptie fac preparatele de durata, la care poate exista la suprafata un strat uniform de mucegai alb-cenusiu). Membrana trebuie sa fie neteda, continua si fara incretituri, rezistenta la tractiune, aderenta la compozitie, sub membrana nu se admit goluri de aer, grasime topita, lichide, larve sau galerii de insecte.
- aspect pe sectiune: compozitie compacta, bine legata, cu bucati de slanina de marime uniforma si repartizate uniform in toata masa, dand aspect mozaicat. Fara goluri de aer, aglomerari de grasime topita, pungi de lichid sau precipitat albuminic.
- consistenta: uniforma, fara zone de inmuiere, sa nu fileze la rupere sau la desfacerea membranei de compozitie. Bucatile de slanina bine circumscrise, fara sa fie inmuiate, bine legate de compozitie. In ansamblu, consistenta este specifica sortimentului: la tobe, compozitia este moale, dar bine legata, fara lichefierea gelatinei, se taie usor in felii, la prospaturi, compozitia este suculenta, dar fara a exprima lichid la presare moderata, la semiafumate, compozitia este compacta, bine legata, ferma si elastica, la preparatele de durata, compozitia este relativ tare, ferma si uniforma;
- culoarea: la exterior, specifica sortimentului, procesului tehnologic de prelucrare (fierbere, uscare, afumare) si in functie de natura membranei (naturala sau artificiala, transparenta sau mata); pe sectiune, culoarea trebuie sa fie uniforma, specifica sortimentului, fara zone de culoare modificata. Bucatile de slanina, de culoare alba, roz, caracteristica, fara nuanta cenusie, verzuie sau galbena de oxidare. Preparatele semiafumate si de durata, pe sectiune, au culoare rosiatica sau rubinie, uniforma, fara nuanta evident intunecata la periferie sau alte modificari de culoare in zona centrala;
- miros si gust: specifice sortimentului, placute, gustul potrivit de sarat si condimentat, fara miros si gust modificat sau strain.

Aprecierea starii de prospetime
Gradul de prospetime al preparatelor din carne se apreciaza prin examen organoleptic si determinari fizico-chimice.
Examenul organoleptic
• preparatele proaspete prezinta caracterele organoleptice mentionate anterior;
• preparatele relativ proapete prezinta urmatoarele caracteristici: membrana este umeda, lipicioasa, usor detasabila, nu se rupe. Compozitia aflata imediat sub membrana are o culoare cenusie, iar pe suprafata de sectiune culoarea este neuniforma, slanina pe alocuri avand culoarea usor galbuie. Consistenta compozitiei de la periferie este mai putin ferma. Mirosul are usoara nuanta de mucegai sau acru. La gust nu se percepe aroma specifica sortimentului.
• preparatele alterate prezinta urmatoarele caracteristici:
- aspectul la suprafata: membrana este acoperita cu mucus si insule de mucegai. Poate prezenta larve sau galerii de insecte. De obicei membrana este desprinsa de compozitie;
- pe sectiune: poate prezenta goluri dand aspectul de balonat, buretos;
- consistenta: membrana se desprinde usor de compozitie. In toata masa sau pe zone, compozitia are consistenta micsorata. Compozitia este nelegata, nu se poate taia felii, gelatina este lichefiata sau tulbure. Slanina se desprinde de compozitie;
- culoarea la suprafata: membrana este mata, patata cu zone cenusii-verzui, rosie violacee sau galbuie. Imediat sub membrana, compozitia poate avea aceleasi nuante;
- culoarea pe sectiune este modificata, evidentiindu-se aceste modificari cu usurinta la nivelul tesutului conjunctiv si gras. Astfel ca tesutul conjunctiv are culoarea cenusie-verzuie, iar grasimea, culoarea verzuie-murdara;
- miros si gust: invelisul are miros de incins, iar compozitia poate avea miros de putrefactie, de fermentatie, amoniacal, de mucegai, amar, iute, intepator, iritant. Slanina are gust intepator, ranced.
Aprecierea salubritatii. Examenul bacteriologic

Recoltarea probelor pentru examenul bacteriologic trebuie sa se faca in conditii de sterilitate. Pregatirea probelor pentru acest examen trebuie sa se faca cu multa atentie deoarece distributia germenilor in diverse faze sau tesuturi care constituie produsul este totdeauna neomogena. Acest inconvenient poate fi evitat prin: preluarea unei cantitati mai mari din fiecare proba, din faze diferite, parti sau zone; triturarea si omogenizarea probelor sa se faca in asa fel incat rezultatul examenului sa reflecte fidel ansamblul probei (triturarea si omogenizarea insuficienta, ca si extragerea sunt contraindicate).

Controlul sanitar veterinar al conservelor din carne
Conservele sunt produse alimentare ambalate in recipiente rezistente si impermeabile, inchise ermetic si stabilizate prin sterilizare la temperaturi mai mari de 100 ºC. Pentru conservele din carne, temperatura obisnuita de sterilizare este cuprinsa in intervalul 117-124 ºC. Prin tratamentul termic aplicat trebuie sa se asigure distrugerea microorganismelor patogene si a celor de alterare, precum si inactivarea totala a enzimelor, fara a afecta in mod semnificativ calitatea produsului. Produsele astfel prelucrate au capacitatea de conservare indelungata (de ordinul anilor) in conditii normale de pastrare. Controlul sanitar veterinar se poate efectua la unitatile de productie, depozitare si desfacere, si consta din examinarea cutiei pline, a continutului si a cutiei goale.

Concluzii
Studiul arată că românii sunt consumatori importanţi de produse din carne, 84% dintre aceştia afirmând că, în mod frecvent, consumă astfel de produse. Majoritatea celor care sunt non-consumatori de produse din carne, preferă carnea proaspătă, puţini fiind cei vegetarieni sau cei care urmează o dietă strictă fără carne.
Consumatorii români pun preţul cel mai mare pe calitatea produselor, pe gradul lor de siguranţă în consum, şi mult mai puţin pe modul de prezentare, pe design-ul ambalajului sau al etichetei. Cea mai mare parte a românilor preferă să cumpere produse de la magazinele locale, de cartier datorită faptului că achiziţiile de bunuri alimentare se fac de mai multe ori pe săptămână, iar magazinele locale se află în aria de rezidenţă a lor.
În ceea ce priveşte modul de a protesta la defectele de calitate, consumatorii preferă mai degrabă să nu mai achiziţioneze pe viitor produsul alterat decât să depună plângeri. Cei care reclamă totuşi o fac în principal la magazin şi nu la ANPC. Exigenţele viitoare sunt legate de calitate, dar şi de sporirea eforturilor procesatorilor de a comunica cu clienţii lor. Reclama are o mai mică importanţă conform răspunsurilor, deşi în realitate aceasta influenţează într-un anumit grad decizia de cumpărare şi notorietatea mărcilor.