Terminologie

Standardizare – activitate ce stabileşte, pentru probleme reale sau potenţiale, prevederi destinate unei utilizări comune şi repetate, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.
Standard – document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut, care prevede, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, prescripţii şi caracteristici comune referitoare la diverse activităţi sau rezultatele acestora, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.
Aplicare a unui standard – utilizarea standardului în sfera producţiei, comerţului şi în alte domenii;
În domeniul siguranţei alimentelor
Produs alimentar - orice substanţă sau produs, în stare naturală sau prelucrată, destinat consumului uman, inclusiv băuturile, apa potabilă şi cea minerală îmbuteliate, guma de mestecat, aditivii alimentari, alimentele fortificate, nutrimentele şi suplimentele alimentare, produsele alimentare provenite din organisme modificate genetic, şi orice alte substanţe, inclusiv apa, integrate intenţionat în produsele alimentare pe parcursul fabricării, preparării, manipulării sau tratării acestora.
Nutrimente şi/sau suplimente alimentare - substanţe nutritive, cum ar fi proteinele, lipidele, glucidele, vitaminele, elementele minerale, aminoacizii esenţiali, şi/sau preparate produse sub formă de tablete, capsule, drajeuri, pulberi sau lichide, care au în componenţa lor macro- şi micronutrimente şi/sau alte substanţe comestibile şi sînt consumate în cantităţi definite, suplimentar la raţia alimentară obişnuită.;
Termen de valabilitate - perioadă de timp stabilită de către agentul economic care produce un produs alimentar, pe durata căreia produsul trebuie să-şi păstreze caracteristicile specifice, cu condiţia respectării regulilor de transport, manipulare, depozitare, păstrare, utilizare şi consum. Termenul de valabilitate al produselor alimentare poate fi exprimat printr-o anumită perioadă de timp sau prin data limită deconsum;
Contaminant - orice substanţă care nimereşte neintenţionat în produsele alimentare sau care este prezentă în acestea ca rezultat al producerii (inclusiv al activităţilor de creştere a plantelor şi animalelor şi al practicii veterinare), fabricării, prelucrării, preparării, tratării, preambalării, ambalării, transportării, depozitării, manipulării şi distribuirii acestora sau ca rezultat al contaminării mediului; pericol - agent biologic, chimic sau fizic prezent în produsul alimentar sau o stare a produsului alimentar, ce pot avea un efect nefast asupra sănătăţii omului;
risc - probabilitatea apariţiei unui efect nociv pentru sănătatea omului, precum şi gravitatea acestui efect în cazul expunerii la un pericol;
Sistem de analiză a pericolului şi de control al circuitului alimentar în punctele critice de control - metodă ştiinţifică sistematică de asigurare a inofensivităţii produselor alimentare pe tot parcursul circuitului alimentar, de la obţinerea materiei prime pînă la consumator, prin identificarea şi evaluarea potenţialelor pericole, ce sînt critice pentru inofensivitatea produselor alimentare, şi punerea lor sub control şi supraveghere permanentă în punctele critice de control;
Criteriul siguranţei alimentare – criteriu ce defineşte gradul de acceptabilitate al unui produs sau al unui lot de produse alimentare, aplicabil produselor plasate pe piaţă;
Criteriul igienei procesului–criteriu care indică gradul de acceptabilitate al funcţionării procesului de producţie. Un astfel de criteriu nu se aplică produselor plasate pe piaţă. Acesta stabileşte o valoare de referinţă a contaminării, pentru depăşirea căreia se impun măsuri corective destinate să menţină igiena procesului înconformitate cu legislaţia în domeniul alimentar.
Controlul calitatii are impact direct in dezvoltarea sistemelor care sa asigure faptul ca produsele si serviciile sunt produse si prestate in sensul de a satisface cerin

Legislatie referitoare la standarde de calitate ISO

Legea nr. 245 din 09/06/2004 privind securitatea generala a produselor Adopta Directiva nr. 2001/95/CE prevede: ”producatorii sunt obligati sa puna pe piata numai produse sigure”
Legea nr. 608 din 31 octombrie 2001
privind evaluarea conformitatii produselor – stabileste cadrul legal unitar pentru elaborarea reglementarilor tehnice, evaluarea conformitatii si supravegherea pietei pentru produsele introduse pe piata si/sau utilizate in Romania, din domeniile reglementate
Legea nr.150 din 2004
privind siguranta alimentelor
- reprezinta baza pentru asigurarea unui nivel inalt de protectie a sanatatii oamenilor si a intereselor consumatorilor in ceea ce priveste alimentele, tinand cont de diversitatea ofertei alimentare, incluzand si produsele traditionale, precum si functionarea eficienta a pietei interne.
- stabileste principii si responsabilitati comune, mijloacele de a asigura o baza stiintifica solida, cerinte si proceduri organizatorice eficiente pentru a sustine luarea celor mai potrivite decizii in domeniul sigurantei si calitatii alimentelor si a hranei pentru animale
- stabileste principiile generale care se aplica alimentelor si hranei pentru animale, in general, si sigurantei acestora, in special.
- stabileste proceduri cu privire la problemele care au un impact direct sau indirect asupra sigurantei alimentelor si a hraneipe ntru animale.
- prevederile legislatiei in domeniul alimentelor se aplica in toate etapele productiei, procesarii si distributiei alimentelor sau hranei pentru animale destinata sau administrata animalelor pentru productia de alimente
- alimentele si hrana pentru animale importate trebuie sa fie in conformitate cu cerintele legislatiei in domeniul alimentelor sau cucele prevazute in acordurile incheiate intre Romania si tara exportatoare

Producerea alimentelor .Metode de contaminare a alimentelor
Industria procesarii alimentelor are ca datorie sa fie la inaltimea asteptarii consumatorului, anume ca produsele pe care le cumpara sa fie sigure si conforme cu toate cerintele impuse de lege.
Aceasta industrie se bazeaza pe sisteme moderne de management al calitatii pentru a asigura calitatea si siguranta produselor pe care le scot pe piata. Cele trei sisteme principale care se folosesc sunt:
• Bune Practici de Productie - Good Manufacturing Practises (GMP). Acestea impun conditiile si procedeele de prelucrare - bazate pe o indelungata experienta - care s-au dovedit a asigurala o calitate constanta si siguranta alimentelor.
• Analiza riscului si Punctele de Critice de Control - Hazard Analysis and Critical Control Points (HACCP). In timp ce programele traditionale de supraveghere a sigurantei alimentelor se concentrau pe a identifica problemele in produsul finit, HACCP, o tehnica recenta, proactiva, se concentreaza asupra identificarii riscurilor potentiale si asupra controlarii lor in timpul procesului de producere.
• Standarde de Asigurare a Calitatii - Quality Assurance Standards. Aderarea la standardele stabilite de Organizatiei Internationale de Standardizare - International Standards Organization (ISO 9000) si de Standardele Europene (ES 29000) asigura ca prelucrarea alimentelor, serviciile de catering si alte industrii legate de alimente sunt conforme cu proceduri prescrise a priori. Eficienta acestor programe este evaluata regulat de catre experti independenti.
Aceste sisteme de management al calitatii, folosite de procesatorii de alimente, includ si relatia cu furnizorii (fermieri si vinzatori en-gros de materie prima), agentii de transport, vanzatorii de produse en-gros si en-detail pentru a asigura proceduri de asigurare
Contaminarea produselor alimentare
Riscul ca alimentele sa fie contaminate cu substante chimice sau microorganisme exista pe tot parcursul lantului alimentar. In general, siguranta alimentelor este amenintata de factori care se impart in doua categorii:
• Contaminare biologica - bacterii, fungii, virusi sau paraziti. La un astfel de tip de contaminare, alimentele prezinta in cele mai multe cazuri semne usor de identificat
• Contaminanti chimici - care includ substante chimice provenite din mediu, reziduuri de medicamente de uz veterinar, metale grele sau alte reziduuri care ajung in alimente neintentionat sau accidental, in timpul proceselor pe care le implica agricultura sau cresterea animalelor si a pasarilor, prelucrarea alimentelor, transportul sau ambalarea
• Contaminarea microbiologica

Cele mai multe cauze raportate ale imbolnavirilor datorate alimentelor sunt de origine microbiologica. Microbii sunt prezenti pretutindeni si pot intra in lantul alimentar in orice punct. Sistemele de asigurare a calitatii sunt destinate reducerii la minim a riscului contaminarii microbiologice. Totusi, de vreme ce majoritatea alimentelor nu sunt sterile, daca nu sunt tratate cum trebuie, apare riscul contaminarii.
Tabelul de mai jos contine o lista a microorganismelor care sunt cel mai frecvent asociate cu bolile datorate alimentelor, precum si exemple de alimente care vehiculeaza tipic aceste boli.
CAUZA ALIMENTE CARE SUNT CEL MAI DES ASOCIATE PROBLEMEI
BACTERIA
Baccilus cereus Orez gatit si reincalzit, carne gatita, budinci, legume si peste. O trasatura comuna mancarurilor care sunt contaminate cu Baccilus cereus este manipularea incorecta a alimentelor dupa ce au fost gatite.
Clostridium perfringens Mancaruri reincalzite - alimente tip bufet, carne si pui gatit, fasole, sos, friptura si supe
Clostridium botulinum Conserve de legume, peste, carne si pui, deschise si tinute apoi in gospodarie
Escherichia coli (E. coli) Salate si legume crude, carne gatita "in sange", branza, lapte nepasteurizat
Campylobacter jejuni Lapte crud, pui
Listeria monocytogenes Lapte nepasteurizat si produse lactate nepasteurizate (branzeturi moi), carne cruda, pui, fructe de mare, legume, pate de ficat, pui afumat, carne afumata
Salmonella Peste sau carne insuficient preparata, scoici, salade, oua si produse lactate
Staphylococcus aureus Sunca, pui, oua, inghetata, branza, salata, crema de zahar ars si sosuri sau produse de patiserie umplute cu smantana. Tratare sau igienizarea incorecta a alimentelor ar putea constitui o sursa de infiltrare a Staphylococcus aureus in alimente
Vibrio parahaemolyticus si alti germeni din genul vibrio de origine marina Pesti sau scoici insuficient gatite sau crude
PARAZITI
Trichinella spiralis Carne de porc sau vanat insuficient gatite
Toxoplasma gondi Carne sau pui insuficient gatite, lapte crud
VIRUSI
Virusul hepatitei A Scoici, fructele si legumele crude pot fi o cauza a hepatitei A. Acest tip de hepatita se raspandeste prin intermediul celor care transporta alimente contaminate in contact cu altele
Siguranta alimentelor
Alimentul este un produs în stare naturală sau prelucrat, care conţine substanţe nutritive necesare organismului uman şi se foloseşte pentru оntreţinerea activităţii vitale a organismului. Alimentul asigură şi menţine viaţa şi sănătatea, reface şi menţine capacitatea de muncă a omului ca principalul factor activ оn dezvoltarea societăţii. Alimentul, prin ansamblul proprietăţilor sale, prin componentele chimice, biochimice, plastice şi energetice, satisface prin consumul lui cerinţele fiziologice de nutriţie ale organismului uman. Pentru a nu fi dăunător organismului, alimentul, pe lîngă calitate nutriţională trebuie să aibă şi o calitate igienică dată de nivelul conţinutului în substanţe toxice sau оn microorganisme patogene care, prin consum, pot afecta sănătatea consumatorului. Oamenii au dreptul să se aştepte ca hrana pe care o consumă să fie sigură şi adecvată consumului. Îmbolnăvirea şi prejudiciile cauzate de alimente sînt neplăcute, în cel mai rău caz acestea pot fi fatale. Există, de asemenea, şi alte consecinţe ca izbucnirea unor epidemii provocate de consumarea unor alimente care pot afecta comerţul şi turismul şi pot duce la pierderea cвştigurilor, la şomaj şi litigii.
Alterarea alimentelor înseamnă risipă, este costisitoare şi poate afecta nefavorabil comerţul şi оncrederea consumatorului.
Controlul igienic este vital, pentru evitarea consecinţelor nefaste ale epidemiilor şi prejudiciilor provocate de alimentele alterate asupra sănătăţii umane şi, de asemenea, asupra economiei. Toţi, inclusiv fermierii şi cultivatorii, producătorii şi prelucrătorii, cei care comercializează şi distribuie alimente, cвt şi consumatorii, au responsabilitatea de a asigura condiţiile unor alimente sigure şi adecvate consumului
Calitatea igienică a alimentului, denumită оn termini generici „siguranţa alimentului”, este realizată de întreg setul de măsuri de asigurare a condiţiilor necesare ca alimentul:
- să nu sufere degradări fizice, fizico-chimice, biochimice, microbiologice care
să afecteze calitatea igienică a acestuia;
- să nu conţină specii de microorganisme, aditivi, auxiliari tehnologici, contaminanţi peste limitele admise prin reglementările legale şi standarde;
- să nu fie infestat cu insecte şi paraziţi;
- să nu-şi piardă calitatea nutriţională şi organoleptică prin degradările menţionate pentru a deveni vătămător organismului uman.
Siguranţa alimentului se realizează printr-un program de politici şi strategii naţionale de implementare a măsurilor care vizează siguranţa alimentară şi prin aceasta starea de sănătate a populaţiei. Calitatea de întrebuinţare şi calitatea igienică a alimentului se realizează printr-un ansamblu ordonat de activităţi de supraveghere şi urmărire periodică şi permanentă a evoluţiei caracteristicilor esenţiale sau globale ale calităţii acestuia şi de determinare organizată a stării lui de conformitate cu cerinţele specificate.
Siguranţa alimentelor este legată de prezenţa pericolelor de origine alimentară în alimente în momentul consumului (ingerat de consumator). Deoarece introducerea pericolelor de natură alimentară poate să apară în orice etapă a lanţului alimentar, controlul adecvat pe tot parcursul lanţului alimentar este esenţial. Astfel, siguranţa alimentului este asigurată prin efortul combinat al tuturor părţilor participante la lanţul alimentar. Organizaţiile din lanţul alimentar variază de la producătorii de furaje şi producătorii primari, pînă la producătorii de alimente, operatorii de transport şi depozitare şi subcontractanţi pentru magazinele de vînzare cu amănuntul şi depozitele alimentare (împreună cu organizaţiile conexe cum ar fi: producătorii de echipamente, materiale de ambalare, agenţi de curăţenie, aditivi şi ingrediente). De asemenea, sînt incluşi şi furnizorii de servicii.
Sisteme de management al sigurantei alimentare
Sistemele de management al siguranţei alimentelor sunt stabilite, aplicate şi actualizate în cadrul unui sistem de management structurat şi încorporat оn activităţile generale de management ale organizaţiei. Aceasta conferă beneficiu maxim organizaţiei şi părţilor interesate. Corelarea unui sistem de management al siguranţei alimentului cu un sistem de management al calităţii creşte credibilitatea companiei din punct de vedere al capabilităţii acesteia de a furniza consecvent produse sigure şi de calitate conform cu cerinţele specificate în specificaţiile de produs final. Implementarea sistemului de management al siguranţei alimentului poate fi realizată independent de alte sisteme de management sau poate fi aliniată sau integrată în sistemele de management existente în organizaţie. Pentru a creşte credibilitatea şi pentru a rămîne competitiv ntr-un sistem concurenţial, aceste sisteme de management al siguranţei alimentului trebuie să fie n conformitate cu cerinţele
specificate n standardele europene şi internaţionale. Sistemul de management al siguranţei alimentului integrează principiile şi etapele de aplicare a sistemului HACCP (Hazard Analysis and Critical Control Points) [Analiza Pericolelor şi a Punctelor Critice de Control], cu programele preliminare (PRP) şi cu comunicarea
interactivă pe întreg parcursul lanţului alimentar.
Standardele care ajută la implementarea sistemelor de siguranţă alimentară sunt elaborate de Comisia Codex Alimentarius. Aceste standarde urmăresc lanţul alimentar de la faza primară de producere, pînă la cea finală, cînd ajunge la consumator, şi stabileşte condiţiile necesare de igienă, n vederea producerii unui aliment sigur şi adecvat consumului şi oferă structura liniei de bază pentru alte coduri specifice aplicabile la diferite sectoare legate de siguranţa alimentelo
Pentru a asigura siguranţa alimentelor pe tot parcursul lanţului alimentar, pînă în momentul consumului final, trebuie implementat un sistem de management al siguranţei alimentelor, care combină elementele-cheie în lanţul alimentar, şi anume :
- comunicare interactivă;
- sistem de management;
- programe preliminare;
- principii HACCP.
HACCP este un instrument de evaluare a riscurilor şi de stabilire a sistemelor de control care se bazează mai curand pe prevenirea decвt pe testarea produsului final.
Orice sistem HACCP se poate adapta la schimbare ca în cazul progreselor realizate în design-ul echipamentelor, al procedurilor de prelucrare sau al dezvoltărilor tehnologice.
HACCP se aplică pe întreg lanţul alimentar cu începere de la producţia primară, pînă la consumul final de produse alimentare, iar implementarea lui poate fi bazată pe dovezi ştiinţifice şi pe efectul riscurilor asupra sănătăţii omului. Ca şi asigurarea securităţii alimentului, implementarea HACCP poate oferi alte beneficii semnificative. În plus, aplicarea sistemelor HACCP poate facilita verificarea de către autorităţi şi poate promova comerţul internaţional prin mărirea încrederii in securitatea alimentului.
Aplicarea HACCP este compatibilă cu implementarea sistemelor de management al calităţii, şi de management al securităţii alimentului în cadrul unor asemenea sisteme.
Trasabilitatea şi rechemarea trebuie asigurate prin:
- lotizarea materiilor prime şi a produselor:
- trasabilitate în sistem;
- sistem de rechemare.
Controlul dăunătorilor trebuie asigurat prin:
- programe eficace de control al dăunătorilor;
- igienă personală;
- GMP (standardul internaţional de organizare a calităţii);
- proceduri de curăţenie şi igienizare;
- securitatea muncii.

PRINCIPIILE SISTEMULUI HACCP
Sistemul HACCP are la bază şapte principii, şi anume:
Principiul 1 – Coordonarea unei analize a riscului;
Principiul 2 – Determinarea Punctelor Critice de Control (PCC);
Principiul 3 – Stabilirea limitei/limitelor critice;
Principiul 4 – Stabilirea unui sistem de monitorizare a controlului PCC;
Principiul 5 – Stabilirea acţiunilor corective care trebuie aplicate cînd monitorizarea indică faptul că un anumit PCC nu este sub control;
Principiul 6 – Stabilirea procedeelor de verificare, pentru a confirma că sistemul HACCP funcţionează eficient;
Principiul 7 – Stabilirea documentaţiei cu privire la toate procedurile şi registrele corespunzătoare acestor principii şi aplicarea lor.

HACCP
Sistemul HACCP identifică pericolele specifice şi măsurile de control necesar să se asigure securitatea alimentelor. Un plan HACCP este specific pentru fiecare aliment şi pentru fiecare process de fabricaţie. Aplicarea cu succes a sistemului HACCP necesită o implicare totală a managementului şi a forţei de muncă
Principiile Generale pentru Igiena Alimentelor (General Principles of Food Hygiene) urmăresc căile de fabricare a alimentelor, de la producţia primară la consumatorul final, stabilind modalităţile de control pentru fiecare etapă. Pe scurt, ele
stabilesc condiţiile de amplasament şi utilităţi, procesul de control al fabricaţiei şi cerinţele privind igienizarea, igiena personală şi controlul lor. Importanţa programului bazat pe Principiile Generale pentru Igiena Alimentelor (General Principles of FoodHygiene) şi GMPs nu poate fi ignorată deoarece acestea sunt baza implementării planului HACCP. În lipsa lor, se poate ajunge la introducerea unor puncte critice de control adiţionale care ar trebui identificate, monitorizate şi menţinute sub control prin planul HACCP, ceea ce nu este indicat, eficace şi eficient.
Sistemul HACCP este bazat ştiinţific şi identifică sIstematic riscurile specifice şi măsurile pentru controlul acestora, în scopul asigurării siguranţei alimentului. HACCP este un instrument de evaluare a riscurilor şi de stabilire a sistemelor de control care se bazează mai curînd pe prevenirea decвt pe testarea produsului final.
Sistemul HACCP se poate adapta continuu la schimbare care poate fideterminată de progresele realizate în design-ul echipamentelor, al procedeelor de prelucrare sau al dezvoltărilor tehnice şi tehnologice HACCP se aplică pe оntreg parcursul lanţului alimentar, cu începere de la producţia primară, pînă la consumul final de produse alimentare, iar implementarea lui poate fi bazată pe dovezi ştiinţifice şi pe efectul riscurilor asupra sănătăţii omului.
Ca şi sistemul de management al siguranţei alimentului, sistemul HACCP poate oferi beneficii semnificative prin facilitarea controlului şi a verificărilor de către autorităţi şi pentru promovarea comerţului internaţional prin mărirea оncrederiiîn siguranţa alimentului.

STANDARDELE INTERNAŢIONALE PENTRU ORGANIZAREA SIGURANŢEI ALIMENTARE
Conceptul ISO în domeniul siguranţei alimentelor este următoarea: întrucît pericolele referitoare la siguranţa sanitară a alimentelor pot surveni în orice etapă a lanţului alimentar, este esenţial să se efectueze controale adecvate de-a lungul оntregului proces. Pornind de la acest concept ISO a elaborat o serie de standarde, care sînt deosebit de utile pentru armonizarea bunelor practici оn domeniul siguranţei
alimentare la nivel mondial, graţie indicaţiilor pe care le conţine referitor la implementarea sistemelor de management al siguranţei alimentelor, pentru a facilita trasabilitatea şi a stabili încrederea şi recunoaşterea certificării pe ansamblul lanţului logistic alimentar.
Alte organizaţii interesate, precum Codex Alimentarius sau Comitetul ISO pentru Evaluarea Conformităţii ISO/CASCO, care răspunde de standardul ISO CEI 17021, au colaborat şi ele la elaborarea seriei de standarde ISO 22000.
Standardul ISO 22000:2005, care specifică cerinţele ce se aplică unui sistem de management al siguranţei alimentelor, este implementat în peste 700 de întreprinderi din 60 de state. Împreună cu standardele asociate seriei, ISO 22000 se aplică unei largi varietăţi de organisme cuprinzînd producătorii de furaje pentru animale şi producătorii primari, fabricanţii de produse alimentare, operatorii din transporturi şidepozitare şi furnizorii, magazinele de desfacere cu amănuntul şi reţeaua publică de alimentaţie
Această serie se prezintă prin mai multe standarde şi documente associate, printre care sunt şi următoarele:
ISO 22000:2005 Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru orice organizaţie din lanţul alimentar, pentru a garanta integritatea lanţului logistic alimentar pînă la ultima sa verigă
ISO/TS 22004:2005 Sisteme de management al siguranţei alimentelor.
Recomandări pentru aplicarea ISO 22000:2005, furnizează explicaţii pentru utilizarea ISO 22000. Bazat pe principiile HACCP (Analiza pericolelor şi a punctelor
critice, pentru controlul lor), stabilit de Comisia Codex Alimentarius (CAC), el a fost
proiectat pentru a fi aplicat în acelaşi timp cu standardele relevante publicate de
CAC;
ISO 22005:2007 Trasabilitatea оn lanţul alimentar. Principii generale şi
cerinţe fundamentale care se aplică la proiectarea sistemului şi la implementarea sa,
care defineşte principiile şi specifică cerinţele fundamentale care se aplică la
proiectarea şi implementarea unui sistem de trasabilitate a lanţului alimentar.
ISO/TS 22003:2007 Sisteme de management al siguranţei alimentelor. Cerinţe pentru organismele care efectuează auditul şi certificarea sistemelor de management al siguranţei alimentelor, şi ISO/CEI 17021:2006 5, Evaluarea conformităţii. Cerinţe pentru organismele care efectuează audit şi certificare de sisteme de management, pentru organismele de certificare şi organismele de acreditare care le aprobă
competenţa.
Astfel, pe lîngă standardele pentru asigurarea organizării HACCP organizaţiile internaţionale şi europene de standardizare activează în comun cu Comisia Codex Alimentarius (CCA) sînt preocupate şi de standardizarea altor subiecte, cum ar fi:
- pentru metode de încercări a produselor alimentare;
- pentru metode de încercări a produselor furagere;
- pentru materiale de ambalare în contact cu produsele alimentare;
- pentru diferiţi factori care condiţionează siguranţa alimentelor: alergenţi;



ADITIVI ALIMENTARI
Aditivii alimentari sunt substante chimice adaugate in alimente sau bauturi cu scopul de a le “ameliora” diverse proprietati: gustul, culoarea, stabilitatea, rezistenta la alterare. In mod standardizat, denumirea lor este formata din litera "E" si un indice compus din trei cifre.
Toate produsele care contin aditivi trebuie sa fie etichetate corespunzator.
Aditivii alimentari sau E-urile sunt substantele care insotesc aproape orice produs aflat in magazine, ele sunt cu sau fara valoarea nutritiva, sunt folosite la prepararea unor alimente in scopul imbunatatirii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp, mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si a alcalinitatii produselor, mentin consistenta produselor de asemenea mai mentin aroma sau culoarea produselor
Cele mai raspandite categorii de adivi sunt:

• Indulcitori inlocuiesc zaharul;

• Coloranti - pentru a da o culoare mai apetisanta;
• Acidifianti - dau un gust usor acid;
• Corectorii de aciditate - cresc sau diminueaza aciditatea;
• Emulsificatori - asigura un amestec omogen intre apa si grasimile alimentare;
• Conservanti - intarzie sau impiedica alterarea alimentelor;
• Corectorii de gust si de miros – imbunatatesc mirosul si gustul alimentelor;
• Propulsori - gaze care servesc la expulzarea alimentelor din ambalaje;
• Antioxidanti - limiteaza oxidarea alimentelor sensibile la contactul cu aerul.

Etichetarea alimentelor
Eticheta reprezinta totalitatea informatiilor care insotesc produsul alimentar respectiv si care sunt de regula inscrise pe ambalaj si care ofera consumatorului detaliile privind caracteristicile produsului cum ar fi data de expirare, lista ingredientelor, numele si adresa producatorului etc. Este foarte important ca sa i se ofere consumatorului aceste informatii, deoarece, numai in urma cunoasterii caracteristicilor alimentului respectiv, consumatorul poate lua o hotarare: sa cumpere sau sa nu cumpere acel aliment, si sa il aleaga pe acel produs care corespunde cu exigentele sau pofta lui de moment. Eticheta reprezinta orice material scris, imprimat, litografiat, gravat sau ilustrat care contine elementele de identificare a produsului si care insoteste produsul sau este aderent la acesta.
Conform Art. 3 al normelor metodologice privind etichetarea alimentelor (din HG 784 din 1996 modificata prin HG 953 din 1999) scopul etichetarii alimentelor este de a furniza consumatorilor toate informatiile necesare, verificabile si usor de comparat, pentru ca acestia sa poata efectua in cunostinta de cauza o alegere corecta, alegand acel produs care corespunde cel mai bine cu nevoia lor, cu exigenta lor, cu posibilitatea lor financiara, sau cu interesul lor de moment. De asemenea, eticheta trebuie sa informeze consumatorii asupra riscurilor la care acestia ar putea fi expusi.
În continuare sunt prezentate informatiile care trebuie sa fie incluse pe etichetele alimentelor :
- Denumirea produsului
- Numele si adresa producatorului, a importatorului sau a distribuitorului inregistrat in Romania
- Data de expirare
- Cantitatea neta
- Conditiile de depozitare si de folosire (daca este cazul)
- Locul de origine (daca este cazul)
- Concentratia alcoolica pentru bauturile la care aceasta este mai mare de 1,2%
- Lista ingredientelor folosite
- Cantitatea ingredientelor evidentiate pe eticheta prin desene sau cuvinte (daca este cazul; exista si exceptii)
- Instructiunile de utilizare
- Mentiunile suplimentare pe grupe de produse
Informatiile inscrise pe eticheta nu trebuie sa induca in eroare consumatorii la achizitionarea produselor, in privinta:
a) caracteristicilor alimentului, a naturii, identitatii, proprietatilor, compozitiei, cantitatii, durabilitatii, originii sau provenientei, metodelor de fabricatie sau de productie.
b) atribuirii de proprietati pe care produsele nu le poseda.
c) sugerarii ca alimentul are caracteristici speciale, atunci cand in realitate toate produsele similare au aceste caracteristici. (Atentie! Sub incidenta acestei litere intra si mentiunea "Fara colesterol" inscrisa pe produse de origine exclusiv vegetala, (colesterolul fiind atribuit numai produselor de origine animala).
Suplimentar, elementele de etichetare nu trebuie sa faca referire la proprietati medicale, precum, "ajuta la reducerea riscului de …", "ajuta la intarirea sanatatii", "ajuta la intarirea sistemului circulator …", "este un aliment sanatos…" etc. Aceste mentiuni pot fi facute in cazul alimentelor destinate special bolnavilor cu anumite afectiuni, sau in general alimentelor, cu conditia ca sa fie in prealabil testate si avizate ca avand proprietati medicale speciale.
Restrictiile de inducere in eroare si cele referitoare la proprietati medicale se aplica, de asemenea, si la prezentarea alimentelor (forma, aspectul, ambalarea, materialul de ambalare utilizat, felul in care sunt aranjate si mediul in care sunt expuse produsele), precum si in publicitatea acestora.